Metoda de abordare integrată a cartierului. Cum aș putea deveni un sprijin pentru vecinii mei vârstnici?
Incluziunea socială nu este doar o responsabilitate a statului, ci și a comunităților. Metoda de abordare integrată a cartierului propune crearea unor rețele de sprijin între vecini, organizații și alte entități locale pentru a promova incluziunea persoanelor vârstnice în comunitate și furnizarea unei calități de viață mai bune. Ca indivizi putem contribui, de asemenea, la procesul de incluziune prin dezvoltarea unor relații mai strânse, sprijin practic și încurajarea participării în viața comunității.
Aproximar, CRL
Din cauza creșterii numărului persoanelor vârstnice, mai ales în Europa, mai multe țări se confruntă cu provocarea de a promova calitatea vieții și îmbătrânirea activă a acestui grup care este, deseori, o categorie marginalizată social. Incluziunea socială a persoanelor vârstnice nu este doar responsabilitatea statului, ci și a comunităților. Prin intermediul colaborării între entitățile locale, organizații și cetățeni, devine posibilă mobilizarea resurselor ce vin în ajutorul multelor nevoi specifice cetățenilor seniori. Majoritatea relaționărilor din cartier sunt superficiale și nu există niște acorduri de suport între persoanele vârstnice care trăiesc singure și ceilalți vecini. Așadar, este necesară o cultură a îngrijirii care să se extindă după nivelul familial (Pleschberger et al.,2019).
Metoda de abordare integrată a cartierului
Metoda de abordare integrată a cartierului este o abordare care propune conectarea formală și informală a furnizorilor de îngrijire din comunitate pentru sănătatea, autonomia, bunăstarea și incluziunea vârstnicilor (Dijk, Cramm & Nieboer, 2016). Un exemplu este programul „Support Programme 65 - Elderly în Safety", care există în Portugalia și are drept scop promovarea siguranței și a sprijinirii cetățenilor vârstnici prin apropierea lor de garda națională și de alte entități care oferă sprijin (GNR, 2021).
O rețea eficientă de suport ar trebui să implice toate sectoarele. În fața izolării sociale a persoanelor vârstnice, ar trebui efectuate: 1) identificarea celor care trăiesc singuri, 2) evaluarea și recomandarea unui serviciu de sprijin aferent, 3) articularea între servicii. În orice caz, având în vedere limitările acestor intervenții, acțiunile individuale sunt vitale și complementare acțiunilor desfășurate de organizații și alte entități. Acestea pot schimba în mod pozitiv perspectiva persoanelor vârstnice legată de relații (OMS, 2021).
Ce pot face ca cetățean? Cum să îi abordez pe cei care trăiesc singuri?
Ca indivizi, vecini și cetățeni ai comunității, contribuția noastră poate fi semnificativă. Este cunoscut faptul că persoanele în vârstă tind să fie mai interesate să se apropie de alte persoane atunci când le sunt propuse sarcini care sunt de interes pentru ambele părți. Acest lucru înseamnă că abordarea ta față de vârstnici trebuie să înceapă de la cunoștințele tale despre ei. De asemenea, este necesar să înțelegem că apropierea față de vârstnici, deși bine intenționată, poate fi interpretată ca și intruzivă.
Atitudini precum: 1) întărirea relațiilor din cartier și a prieteniilor, vorbitul și ascultatul activ; 2) dorința de a cunoaște povestea de viață, gusturile și interesele persoanei respective; 3) încurajarea participării în viața comunității pornind de la interesele persoanelor vârstnice (activități culturale, sport, voluntariat, participare civică); 4) urmărirea facilitării accesibilității către serviciile disponibile în comunitate (plimbări, disponibilitatea asistării în rezolvarea de probleme); 5) vizitarea și invitarea la noi oportunități sociale (evenimente, cursuri, festivități); 6) creșterea conștientizării în rândul altor cetățeni rezidenți asupra importanței unei abordări integrate a cartierului (Silva, 2016) pot întări considerabil sentimentul de apartenență, siguranță și utilitate a persoanelor vârstnice din comunitate. Așadar, ei pot fi mai mult activi și implicați, dobândind un sentiment de apartenență și stare de bine.
GNR. (sem data). Gnr.pt. Obtido 21 de Fevereiro de 2022, de https://www.gnr.pt/ProgEsp_idososSeguranca.aspx
Grenade, L., & Boldy, D. (2008). Social isolation and loneliness among older people: issues and future challenges in community and residential settings. Australian Health Review, 32(3), 468-478.
Pleschberger, S., Reitinger, E., Trukeschitz, B., & Wosko, P. (2019). Older people living alone (OPLA)–non-kin-carers’ support towards the end of life: qualitative longitudinal study protocol. BMC geriatrics, 19(1), 1-8.
Silva, D. A. M. (2016). Comunidades de vizinhança em Portugal e na França: lidando com o isolamento social e a solidão dos idosos. Revista Longeviver, (49).
van Dijk, H. M., Cramm, J. M., & Nieboer, A. P. (2016). How to build an integrated neighborhood approach to support community-dwelling older people?. International journal of integrated care, 16(2).
van Dijk, H. M., Cramm, J. M., Birnie, E., & Nieboer, A. P. (2016). Effects of an integrated neighborhood approach on older people’s (health-related) quality of life and well-being. BMC Research Notes, 9(1), 1-10.
World Health Organization. (2021). Social isolation and loneliness among older people: advocacy brief.